The God Delusion- Richard Dawkins

Amagirea numita Dumnezeu de Richard Dawkins

Autorul este  un membru marcant al curentului ateistilor agresivi ai ultimelor decenii. Prin “ateist agresiv” inteleg acea persoana care nu numai crede ca nu exista Dumnezeu, nici sub cea mai abstracta forma a sa, dar crede ca si religia este nociva evolutiei societatii umane         (chiar daca poate fi benefica anumitor indivizi). Intr-o prezentare via radio l-am auzit spunind (citez aproximativ): “Sa eliberam pentru totdeauna omul de iluzia existentei lui Dumnezeu, sa creeam un om nou, capabil sa-si ia propria soarta in miini”.

Aceasta atitudine agresiva face ca si cartea recent publicata sa fie greu de citit de cei ce au poate o farima de credinta. Nu pentru ca ei ar gasi argumente care le-ar zdruncina definitiv credinta, ci pentru modul provocator in care e scrisa.

Caci mesajul lui este simplu, ceva la genul “Este evident ca Dumnezeu nu exista, deci daca crezi in Iisus esti idiot”. Si de aceea nici nu incearca sa se poarte atent cu cei ce cred.

De fapt, unul din mesajele lui este ca nu trebuie sa purtam manusi atunci cind discutam de religie, indiferent daca aceasta il raneste pe cel de linga noi. Adevarul trebuie confruntat asa cum este, chiar daca doare.

Iar de cele mai multe multe ori, Dawkins scrie ca si cum este evident ca Dumnezeu nu exista. Caci, cine asteapta ca sa gaseasca in carte o demonstratie a faptului ca Dumnezeu nu exista, va fi dezamagit. Argumentele nu sunt puternice dupa parerea mea, destul de cunoscute deja, iar cartea se termina mai mult pe un ton polemic. Exista insa anumite argumente demne de mentionat, si care vor fi prezentate mai jos.

Argumentul major pe care Dakins il face este ca Dumnezeu este o amagire, rezultata in urma evolutiei ideilor si conceptelor in societatea umana. Credinta, spune el, nu este o necesitate adinca si metafizica (in sensul ca depaseste legile naturale) a sufletului nostru, ci este un produs secundar al evolutiei, un concept cultural. Ea isi are originea intr-o functionalitate a creierului nostru (ca nevoia de a ne indragosti), dar care deviaza intr-un alt context. In plus, religia se foloseste de tendinta naturala a copiilor de a crede tot ce le spun parintii… Situatia este asemanatoare unui fluture care a invatat sa zboare drept utindu-se la stele. Aflat in jurul unei luminari, fluturele se misca intr-o spirala catre luminare, pina cind este ars de flacara luminarii.

Acestea fiind spuse , enjoy the book, mock the author and keep your faith !

La mulți ani nene Dinescule !

E imposibil să nu fi auzit de nenea poet Mircea Dinescu .E imposbil să nu fi auzit de „Moartea citește ziarul” , „O beție cu Marx” , „Nelu Santinelu” și alte câteva .  Dacă nu măcar de Plai cu Boi, Aspirina săracului și Dilema Veche trebuie să fi auzit sau să fi citit măcar o publicație din ele până acum. Ei,tot nenea poet Dinescu deține și aceste trei publicații + și a fondat și ziarul Gândul împreună cu Cristian Tudor Popescu.

Nenea Liiceanu spune următoarele despre rolul lui Dinescu pe scena culturală contemporană:
“Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent.”

Nene Dinescule,astăzi, de ziua matale, la împlinerea a 58 de ani, eu îți doresc să produci cât mai mult vin        „al moșierului” din crama personală, să deguști în propria cinste 3-4 sticle de vinișor și s-adormi citind ziarul în sala impresionantă a galeriei de artă din crama matale.

Să ai o onomastică frumoasă și plină de vapori de alcool.

În cinstea ta,nene poet Dinescule, o poezie de-a matale.

Mortul fătarnic

Ce faci tu, literatură ?
Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie
asezi negustorul de hirtie
la masa celui cu burta plina de litere,
pui paduchi de aur in chica boemului
si tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poti indulci apa inecatului
nici topi zapada leprosului
nici ingrasa vinerea saracului.
Cind vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de masurat căinta
tu cu porumbeii
tu cu gugustiucii
tu cu păsărelele
urci in turnul primariei
si-arunci
un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici
si nu vezi in curtea interioara
criminalul cum isi gidila victima
si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride
cum rîde mortul complice
mortul degeaba
mortul fătarnic al acestor tinuturi