I hate my life. I hate myself. I hate liars.I hate the army.I hate having to be always everyone’s damn emotional support.I hate the government. I hate Primark. I hate speed. I hate airplanes. I hate being a nice person. I hate men. I hate women more. I hate sluts. I hate that people see me as one. I hate my neighbours. I hate Ireland. I hate liars again. I hate the queen. I hate sun. I hate that i can only sleep with my light on.I hate smart people. I hate science fiction. I hate bullies. I hate hot coffees. I hate lemons. I hate Lord of the rings. I hate liars again. I hate people that take drugs. I hate nicotine gum. I hate pain. I hate porn sites. I hate being hateful. I hate roller blades. I hate magazines. I hate beautiful people. I hate musicals. I hate seeing homeless children. I hate being fat. I hate having goals. I hate dreams. I hate having a crush. I hate sundays. I hate everything.
Urasc duminicile . Cea mai proasta inventie e ziua de dumica. Da,Doamne, ai auzit bine, sa-ti bagi picioarele-n odihna ta. Nici eu nu obosesc dupa 6 zile de munca. Si nu e ca si cand ai dat cu tarnacopu` pe santier 6 zile. Te-ai gandit..Uuuh, im not in the mood to break any ribs..so..let’s take a fucking break!!! Well, it was not the smartest idea,dumbass!
Da. Deci urasc duminicile.De’a lungul anilor, am si adunat nițcaiva motive.
Nu suport duminicile pentru ca:
1-Nu poti sa mergi in zig-zag pe strada,mirosind a bere si tutun, dupa o sambata noapte de Tzoc,fara sa te impiedici de vreo baba care merge spre biserica! Good work God. Again, your fault!
2-Samanta de comunist din tata isi lua forma ideala in zilele de duminica in care eram treziti la ora 8! Si ziceam: Pana si Dumnezeu se odihneste duminica! (Thanks for this one,God) iar tata furios: Da Dumnezeu nu se imbata ca porcu`sambata seara!( Daca stia tata ca Dumnezeu nu numai ca nu se imbata dar nici nu pierdea cheia de la poarta, nu sarea gardu si’si rupea blugii’n el, nu facea carare printre florile lu` ma-sa si nu dormea incaltat cu bocancii plini de noroi -[ Oh-oho, buna Mada!] )
3- Programele de pe ProTv sunt aceleasi ca de Craciun,Revelion,Paste,Ziua homosexualului,Ziua lenjeriei ingalbenite,etc adica: Singur acasa 1,Singur acasa 2, Singur acasa 3,Singur acasa 4,Singura acasa -Special edition, etc etc etc ..
4- Dumnica era ziua de spalat parul.(Ce vreti, eu am fost saraca! Si nici n-aveam apometre ) Cum sfanta joaca in spatele blocului de-a ratele si vanatorii nu trebuia niciodata intrerupta, uram duminica. Program scurt. Si in generatia mea,cel putin, baia de duminica era un sindrom foarte popular. Catalin,can you back me up here, a little, please?
Si ar mai fi. (To be continued)
Anybody elese hates sunday ?
No good could come from waking up on a sunday morning! Nothing !
Completare de la Wanna
Mda…eu urasc duminica pt ca dupa ea urmeaza luni.
O uram cand eram mica pt ca era zi de teme si intram mai devreme in casa ca ma trezeam de dimineata luni sa merg la scoala.
O mai urasc pt ca e zi de gratar si se aduna toti musafirii “mult asteptati” si apoi tre sa spal vasele.
O mai urasc si pt ca nu gasesti un magazin deschis…Si ar mai fi…
Deci Da. Ce sa-i faci ? N-ai ce-i face! Am citit pe blogul sarcasticului meu prieten ,Rares,un articol care m-a amuzat teribil .. Despre ce ? Despre termenii pe care oamenii si oamele poporului i-au introdus in motoarele de cautare , de-au dat peste blogul lui . Eh,pentru ca am o lipsa crasa de personalitate (Dar asta deja stiti cu toti) voi face acelasi lucru . Nu de alta, dar m-au amuzat. Nu atat de mult ca cele gasite pe CoajaDeCopac dar … Ale mele sunt mai “imbracate”. Sooo, cum ati ajuns pe blogul meu ? Cautand urmatoarele :
fantoma lui elvis presley - oamenii reprezinta un pericol pentru ani cum sa devin magician - how to say happy birthday in mexico inertia unui corp depinde de continutulpoze cu cel mai bun avion de hartie - “tinerete fara tinerete” “in ultimul secol, folosirea energiei di poze luminari nunta calendarul evenimentelor ecologice 2008 mircea eliade bored what’s opera, doc? fundaluri pt laptop mashi’s einstein albert tomb mashi native american roger peterson lucrarea depinde inerţia unui corp de co 2letter pi formula chimica a adn elmer fudd blog cernavoda calendarul evenimentelor ecologice pi pie picture free hug dayconservare a resurselor naturale 1pie and pi pie pi gorilla hug tombe karl marx conservarea resurselor naturale jimi hendrix what do we celebrate today scrisorile lui sadako sasaki “tinerete fara tinerete” doc a pie with pi on it
Sadako Sasaki este o fetita nascuta in Japonia, Hiroshima . Sadako a fost victima bombei atomice lansate la Hiroshima si avea doar 2 ani cand tragedia s-a intamplat ,in 6 august 1945. In timpul explozie bombei nucleare era acasa, la aproape 2 km de punctul zero . 10 ani dupa, a fost diagnosticata cu leucemie , boala pe care mama ei a denumit-o “boala bombei atomice”
In noiembrie 1954 , i s-au format gâlme pe gât și în spatele urechilor.In ianuarie 1955 i-au aparut pete mov pe picioare A fost spitalizată pe 21 februarie 1955 . Medicii nu i-au dat mai mult de-un an de trăit.
In august 1955 , Chizuko Hamamoto — cel mai bun prieten al lui Sadako — a venit la spital s-o viziteze .A taiat o bucata patrata dintr-o hârtie galbenă si a împăturit-o în formă de cocor. La început Sadako n-a inteles de ce Chizuko a facut lucrul asta dar acesta i-a povestit legenda despre cocorii de hartie . Inpirata de cocorii de origami, a inceput sa împăturească pentru ea insăși cât mai mulți cocori . Legenda japoneza spune ca : „ Acela care împăturește 1000 de cocori de origami, este premiat cu o dorință„ . Sadako nu a reusit sa impatureasca decat 644 de cocori de origami inainte de a muri .Prietenul ei a continuat impaturirea lor până a ajuns la cei 1000 de cocori si a inmormantat-o impreuna cu ei .
Dupa moartea ei, prietenii si colegii lui Sadako au publicat o colectie de scrisori in vederea strangerii de fonduri pentru a construi un monument in memoria lui Sadako si a tuturor copiilor care au murit in urma ranilor sau efectelor intarziate a bombei atomice. In 1958, o statuie a lui Sadako tinand un cocor galben din hartie a fost dezvelit la Muzeul memorial al pacii de la Hiroshima . La picioarele statuii este o placuta pe care scrie:
„Aceasta este suferinta noastra. Aceasta este rugaciunea noastra . Pace in lume . ( This is our cry. This is our prayer. Peace in the world.)
Mai este o statuie a ei in Parcul Pacii din Seattle. Sadako a devenit un simbol a impactului razboiului nuclear . Sadako a devenit o eroina pentru numeroase fete in Japonia . Povestea ei este spusa in cateva scoli la aniversarea zilei in care bomba atomica a cazut peste Hiroshima . Dedicata ei, ziua de 6 august a devenit ziua pacii .
In fiecare zi , din ce in ce mai multi cocori de hartie sunt depusi pe monumente, in memoria tuturor copiilor de pe planeta , cu o mare speranta de pace mondiala.
De ce am scris acest post? Pentru ca in ziua de astazi, pe 7 ianuarie , anul 1943 , s-a nascut Sadako Sasaki .
This is our cry. This is our prayer. Peace in the world.
Orașul în care nici iarba nu creste . Si nu vorbesc metaforic . Cernavoda este un oras viu,curat,frumos iluminat si deschis (acum vorbesc metaforic ) ,populat de diverse soiuri de vietuitoare umanoide de diverse rase,vsrste ,culturi si psturi sociale. Vei gasi aici femela lacuita vestimentar si colorata facial , masculul bronzat , purtator de motive tribale pe camasa ,batranele carcotase de pe fiecare banca , angajatii straini ai CNE , multe femele,soatze de inginerasi ,plimbandu-si copiii in carucioare si-n burti , trei sau patru cupluri la varsta a doua purtandu-si sacosele cu legume din piată spre case, vei mai gasi tipul intelectualului ratat pe plan familial sau social , vei gasi mult mai multi negri mititei decat in cartea Agathei Christie daca ajungi (din pura greseala,banuiesc) in Columbia, vei gasi si vietuitoare citite şi crescute pe muzica buna ( Love you,guys) si evident,în mare parte,vei gasi tipul comun de vietuitoare,predominant în fiecare recensamant.
Binenteles,în Cernavoda nu vei intalni niciodata turisti .
În Cernavoda vei întalni mai multe categorii de grote . În ciuda aparentelor, vietuitoarele cernavodene au alternative de grote pentru a-si petrece pauzele dintre mese – munca – somn. Grotele servesc în mare parte, omoratului . Omoratului timpului . Sunt zile în care timpul omorat nu este foarte gras ,acele zile nu merita mentionate . Dar,ehheeei,zilele în care avem de omorât 3-4 mistreti de timp sunt miraculoase (You know what I’m talking about) .
E imposibil să nu fi auzit de nenea poet Mircea Dinescu .E imposbil să nu fi auzit de „Moartea citește ziarul” , „O beție cu Marx” , „Nelu Santinelu” și alte câteva . Dacă nu măcar de Plai cu Boi, Aspirina săracului și Dilema Veche trebuie să fi auzit sau să fi citit măcar o publicație din ele până acum. Ei,tot nenea poet Dinescu deține și aceste trei publicații + și a fondat și ziarul Gândul împreună cu Cristian Tudor Popescu.
Nenea Liiceanu spune următoarele despre rolul lui Dinescu pe scena culturală contemporană: “Mircea Dinescu este simbolul şi purtătorul de sens al mahalalei contemporane la români. El o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o hrăneşte şi o potenţează la televizor sau în revista porno-politică Plai cu boi, născută din această mahala şi întreţinând-o, la rândul ei, cu fast, abjecţie şi talent.”
Nene Dinescule,astăzi, de ziua matale, la împlinerea a 58 de ani, eu îți doresc să produci cât mai mult vin „al moșierului” din crama personală, să deguști în propria cinste 3-4 sticle de vinișor și s-adormi citind ziarul în sala impresionantă a galeriei de artă din crama matale.
Să ai o onomastică frumoasă și plină de vapori de alcool.
În cinstea ta,nene poet Dinescule, o poezie de-a matale.
Mortul fătarnic
Ce faci tu, literatură ?
Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie
asezi negustorul de hirtie
la masa celui cu burta plina de litere,
pui paduchi de aur in chica boemului
si tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poti indulci apa inecatului
nici topi zapada leprosului
nici ingrasa vinerea saracului.
Cind vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de masurat căinta
tu cu porumbeii
tu cu gugustiucii
tu cu păsărelele
urci in turnul primariei
si-arunci
un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici
si nu vezi in curtea interioara
criminalul cum isi gidila victima
si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride
cum rîde mortul complice
mortul degeaba
mortul fătarnic al acestor tinuturi
Mitocanul este, in cele mai nefericite cazuri, si mare amator de arta. Sau mare amator de aparente. Mitocanul pseudointelectual nu e insa si un maestru in arta de a se deghiza, drept pentru care e usor de reperat in multimea de spectatori. De-ar fi si la fel de usor de anihilat…
Din seria “Cum ne mai batem joc de munca oamenilor”, teatrul e un domeniu fructuos pentru mitocani. Actorii isi dau obstescul sfarsit pe scena, iar marlanul hahaie, se pupa, sparge seminte, iar daca e simtit peste medie, se va multumi sa dea doar esemesuri, insa telefonul tot va bipai, tiui sau urla de foame.
In pofida avertismentului sonor de la inceputul fiecarei reprezentatii, il stiti, “Stimati spectatori, va rugam ca pe durata spectacolului sa va inchideti telefoanele mobile”, nesimtitul va fi in continuare un rebel al societatii si al bunului simt. Insa de vreme ce te adresezi cu “stimati”, e foarte probabil ca mitocanul in cauza sa creada ca nu vorbesti cu el si sa te ignore.
Iata, asadar, situatia ideala: “Stimati spectatori, va rugam ca pe durata spectacolului sa va inchideti telefoanele mobile. Bun, acum stam de vorba cu restul: Bastanilor/smenarilor/titanilor, rugamintea noastra umila este ca extraordinaria dumneavoastra sa binevoiasca macar a-si da telefoanele pe sailant, sa nu se mai lateasca pe cate doua scaune si, daca nu cerem prea mult, sa nu-i mai indese limba in ureche bucatii de langa el.”
Un tanar actor grabit pe care l-am intrebat care e cel mai urat lucru din teatru mi l-a indicat prompt pe mitocanul-spectator. Nu cunosc limite, respect, arta si per total, nu le pasa, ca ei sunt acolo doar pentru a fi vazuti, nu pentru a vedea. Solutia? Vrei bilet, te prezinti cu banii, cazierul si diploma de BAC.
Sute, daca nu mii de femei sunt ucise de familiile lor în fiecare an în numele „onoarei familiei”. E greu de precizat numarul crimelor , acestea nefiiind declarate , călăii rămânând nepedepsiți, si mai ales din cauza faptului ca acest concept de omor este justificat in ochii acestor societati.
Cel mai mare număr de asasinate apare în ţările în care conceptul de femei este unul de obiect al familiei.
Rapoartele depuse la Comisia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului arată că asasinatele au avut loc în Bangladesh, Marea Britanie , Brazilia, Ecuador, Egipt, India, Israel, Italia, Iordania, Pakistan, Morocco, Suedia, Turcia si Uganda.
În India, de exemplu, mai mult de 5000 de mirese mor anual din cauza ca „zestrea” este considerată insuficientă.
În ţările în care islamul este practicat, acestea sunt numite asasinate de onoare, dar omorul din cauza lipsei zestrei şi aşa-numitele crime de pasiune au o dinamică similară, în care femeile sunt ucise de către membrii familie de sex masculiniar aceste crime sunt percepute ca fiind scuzabile.
Femeile sunt considerate proprietatea bărbaţilor, proprietatea familiei, indiferent de clasa lor socială, etnie, religie sau de grup. Cel ce deține proprietatea materială are dreptul de a decide soarta oricui. Conceptul de proprietate a transformat femeile intr-o „marfă” , care pot fi schimbată, cumparată si vandută.
„Practica aceasta este mai presus culturii sau a religiei. ” declară Widney Brown, avocat al Drepturilor omului.
Crimele săvârşite în numele Onoarei sunt pentru o gama larga de infractiuni.Adulter, sex premarital, flirt, sau chiar pentru o masă neservită la timp, toate acestea pot fi percepute ca făcând de rusine onoarea familiei.
Amnesty International a raportat un caz în care un soț și-a ucis sotia pentru ca in noaptea precedentă a avut un vis in care ea îl înșela.
În Turcia, unei tinere i-a fost tăiat gâtul în piața centrală sub privirile multora, pentru ca i-a fost dedicată o baladă de dragoste la radio.
Cea mai mare nedreptate mi se pare de departe cea a femeilor violate .
Mii de femei au fost violate și lovite până la desfigurare . Când violul a fost denunțat la poliție sau aflat din alte surse,aceste femei au fost condamnate la moarte prin tăierea gâtului,otravire,îngropat de viu sau împușcare. Atacatorii în toate cazurile nu au fost găsiți vinovați.Să fii violată și batjocorită și să fii condamnată la moarte pentru asta sau sa fii obligată să te sinucizi?
În martie 1999, o fata de 16 ani retardată mintal a fost violată, în provincia de frontieră nord-vest a Pakistanului dupa care a fost predată tribului ei. Chiar dacă infracţiunea a fost raportată la poliţie şi infractorul a fost arestat, mai marii tribului au decis că ea a adus o mare ruşine în trib şi ea fost ucisă in fata tribului.
În aprilie 1999 în Imran, o femeie de 28 de ani, căsătorită, umbla pentru a cere un divorţ de violentul ei soț,dupa 10 ani de casătorie.Familia acesteia a considerat ca divorțând va păta onoarea familiei și că această actiune este un atac frontal asupra familiei. Propria ei mamă,însoțită de un bărbat necunoscut, au ajuns imediat la Biroul Avocaților unde se afla femeia cu dosarul de divorț și și-a împușcat fiica mortal .
În Iordania, dacă unei femei îi este frică că familia ei vrea să o omoare, ea se poate încarcera în închisoare locală, dar ea însăşi nu se poate scoate afară, iar singura persoană care o poate lua-o de acolo poate fi decat ruda de sex masculin care-a pus-o in pericol.
) Cum sfanta joaca in spatele blocului de-a ratele si vanatorii nu trebuia niciodata intrerupta, uram duminica. Program scurt. Si in generatia mea,cel putin, baia de duminica era un sindrom foarte popular. Catalin,can you back me up here, a little, please?
“Mama-i numa` una” zicea Cosma in liceu..(binenteles in unul din bancurile lui proaste) .. si bine zicea.
Mashi
